Ne este destul de greu sa judecam obiectiv propriile noastre actiuni. Si, la fel, ne este dificil sa ne vedem obiectiv copiii. Asa ca adesea ne scapa ceea ce altora, din afara, le este destul de evident.
Si intr-o astfel de incurcatura ne aflam si atunci cand ne intrebam daca sa raspundem sau nu pozitiv unei cerinte a copilului. Stim ca nu ar trebui sa ii permitem totul, ca nu este bine pentru el. Insa unde tragem linia?
Ei bine, sa incercam sa dam un raspuns obiectiv, asa cum ar face cineva care priveste din afara, fara sa fie prins in istoria relatiei cu copilul.
O cerinta trebuie refuzata intotdeauna daca:
– il impiedica pe copil sa invete ceva ce ar trebui sa stie sa faca la varsta care este
De exemplu, daca cedam la rugamintile copilului si il imbracam noi mereu pentru ca el este mult prea ocupat / neindemanantic / lipsit de rabdare etc nu ii facem niciun fel de serviciu. La fel, nu il ajutam prea mult daca sarcina temelor lui este mai gedraba responsabilitatea noastra.
– cate resurse implica sa ii facem pe plac?
Daca este o cerinta disproprotionata pentru banii, timpul, energia pe care le avem la dispozitie atunci putem linistiti sa refuzam.
De exemplu nu luam o jucarie foarte scumpa pentru ca ar insemna un efort mare financiar pentru o preferinta care il va tine pe copil destul de putin.
– exista vreo repercusiune negativa a cerintei?
Ar trebui sa refuzam daca stim ca dorinta copilului face cuiva rau. De exemplu, nu rupem o floare din parc pentru ca i-a placut si o vrea. Sau nu il lasam sa stea treaz pana seara tarziu pentru ca stim ca a doua zi va suferi.
Desigur, este mult mai usor de spus decat de facut, insa este intotdeauna util sa ai o unitate de masura a atitudinilor.
Photo by Kelly Sikkema on Unsplash
Citeste si
Primii ani de scoala sunt esentiali pentru relatiile viitoare