Este acceptat acum faptul ca unui copil ii este cu atat mai bine cu cat ambii parinti sunt implicati in mod egal in cresterea lui. Iar situatia ideala in cazul unui divort este cea in care ambii parinti petrec la fel de mult timp cu copilul.

Ceea ce presupune ca copilul petrece la fel de mult timp in ambele case, si cea a mamei si cea a tatalui.

Este usor de inteles cum un astfel de aranjament se poate dovedi a fi foarte dificil pentru copil, care poate ramane cu impresia ca este in permanenta pe drumuri si ca de fapt nu locuieste nicaieri. Cum se poate diminua acest sentiment:

Prin ajustarea programului

Nevoile copilului se pot schimba odata cu varsta, asa cum este normal. Iar daca la inceput nu il deranja sa stea cateva zile la mama si apoi cateva zile la tata si tot asa, cand mai creste poate ca are nevoie de un pic mai mare stabilitate. Prin urmare, si copilul ar trebui implicat in creionarea unui program, mai ales ca asupra lui are cel mai mare impact.

Prin case apropiate

Pe masura ce cresc, copiii incep sa isi creeze un univers propriu si totusi aproape de casa parintilor. Indiferent unde dorm seara, ei trebuie sa urmeze aceeasi scoala si sa pastreze o rutina. Din aceasta cauza pentru copii este mult mai usor daca casele parintilor nu se gasesc la o distanta mare una de alta.

Prin acceptarea diferentelor

Nu exista doi oameni care sa aiba aceleasi pareri si care sa ceara copiilor respectarea a exact aceleasi reguli. Este suficient numai sa te gandesti cate pareri diferite fata de cele ale prietenelor tale ai in privinta educarii copiilor. Prin urmare, fiecare parinte trebuie sa accepte ca, chiar daca la el acasa sunt anumite reguli, cel mai probabil in cealalta parte sunt alte reguli. Asa ca este posibil sa existe o alta ora de somn sau alte reguli privind masa. Ceea ce este in regula, astfel de diferente exista si la cuplurile casatorite, iar copiii nu sunt deloc bulversati de aceste diferente de personalitate. Diversitatea este un lucru normal.

Photo by Kelly Sikkema on Unsplash