Sunt multi parinti in prezent care au probleme cu a spune Nu copiilor, exact in acelasi fel in care actualii bunici, cand au fost parinti, aveau probleme cu a spune Da.
Este adevarat ca societatea noastra a ramas inca in mare parte traditionala, in cadrul careia copiii sunt pe ultima treapta ierarhica, si saraca, asa ca in mod natural se cam restrang posibilitatile de a spune DA, insa apare si la noi tendinta din ce in ce mai pregnanta de a spune Da fara discernamant. Vreau sa imi iau adidasi cu 7 becuri luminoase. Da. Vreau sa cumpar un iphone de o generatie mai noua fiindca acesta nu mai este cool. Da. Vreau aceasta jucarie pentru ca este in fata mea. Da.
Traim intr-o societate in care ni se spune constant ca pozitia sociala si fericirea vin din cumpararea de lucruri. Iar in Romania suntem si parveniti, cu valorile neinteriorizate si atrasi de tot ce este stralucitor. Asa ca nu este de mirare ca daca ne permitem suntem cumva victime sigure a acestei atitudini. Cumpararea de lucruri ne asigura pozitia sociala. Si chiar ne da valoarea in proprii nostri ochi. Asa ca ne este teama sa spunem Nu, ca sa nu ne autodiminuam.
Dar la un moment dat trebuie sa spui Nu. Sunt foarte multe lectii de invatat si din Nu.
Inveti sa te adaptezi. Adaptarea presupune sa intalnesti un mediu care nu este pufos, placut si la indemana precum o prajitura. Dar tu sa fii suficient de stapan pe sine incat sa lucrezi cu propria persoana si cu ceea ce ai la indemana ca sa te descurci. O astfel de atitudine se construieste in timp, nu te poti astepta sa o ai daca nu ai exersat-o.
Inveti sa vezi dincolo de fericirea imediata. Nu se poate trai intr-o stare constanta de fericire, desi ni se da impresia ca spre asta ar trebui sa tindem, cumparand si consumand lucruri. De fapt ar trebui sa tindem catre scopuri mai mari, pe care sa le construim in timp. Poate ar trebui sa vorbim mai mult despre lectia Micului Print, in care valoarea este data de ceea ce noi punem constant intr-o relatie cu ceva exterior. Pentru ca, pana la urma, daca ai un ursulet si vorbesti mereu cu el si inventezi jocuri cu el si il iei in pat cand dormi si in masina cand mergi la bunici, esti mai castigat decat daca ai 10 pe care nu ii bagi niciodata in seama.
Voi ce parere aveti de tendinta copiilor de a cere in permanenta lucruri?
Citeste si
Copiii care au putine jucarii sunt mai creativi si se plictisesc mai greu